.....și ne-am reîntors pe insulă...
... între banane :))
... întruniri ale grupului de limba româna din Tenerife. Sunt mai multe persoane care studiază decât frați. Și o atmosferă caldă de familie. La comemorare au fost prezente 46 persoane, din care doar 13 martori. Iehova ne-a binecuvântat și au venit 8 persoane cu care studiem. Nu am mai putut de bucurie.
Noua noastră locuință ..........naaaa. Glumim.
Oricum, lăsând gluma deoparte, cineva pe nume Miguel
chiar locuiește în ea. Fără încălzire, fără ferestre, dar cu o locație superbă.
Sus, cocoțată pe o stâncă, pe malul oceanului. Ce mai. Ochiul simplu.
Aici stăm de fapt în chirie:
Fratele în imobilul căruia locuim. Fiul lui a prins un Angel Shark...
... iar mai jos îl păpăm.
La o ieșire pe teren ținută acasă la frații noștri dragi Ismael și Isa:
Acasă la Tomas si Joly bucurându-ne de o supă de pește
cum nu am mâncat niciodată, pregatită chiar de Tomas. Tomas si Joly sunt o
famile foarte iubitoare si ospitalieră.
Adelita, după ce am reușit cu greu să-i câștigăm inima.
Foarte simpatică și afectuoasă.
Savurând liniștiți un baraquitto.
Din casă-n casă și ... din castel în castel!
Unii români construiesc pe plajă castele de nisip.
Turiștii care trec fac poze și le donează niște mărunțiș. Așa își câștigă
existența. La prima vedere pare ușor. Să faci un castel într-o zi, iar pe urmă
să stai doar și să primești bani. Dar în realitate e mult mai greu. Pe de o
parte trebuie imaginație. Pe urmă trebuie stăpânită tehnica de construire
pentru a rezista sub propria greutate. În fiecare zi trebuie udate cu o pompa de
mai multe ori, operație ce le ia multe ore sub soarele dogoritor. Și nu în
ultimul rând să le păzească noaptea, pentru că unii trecători găsesc o plăcere
sinistră să le distrugă. Așadar în realitate e o munca destul de anevoioasa.
Însă pe noi ne-a bucurat cel mai mult faptul că unii dintre ei sunt dispuși să
învețe mai multe din Biblie. Așa că studiem chiar acolo, lângă castele de
nisip, sub privirile turiștilor. Unii ne recunosc și mai exclamă: “Aaa,
Testigos de Jehova”. Am fost abordați așa chiar
de unii frați din Suedia, Polonia și Rusia, schimbând datele de
contact. Nu e întotdeauna ușor de studiat la castele, mai ales când este “Calima”,
adică un vânt ce aduce nisip din Sahara. În acele momente ne cam umplem părul,
hainele și plămânii de nisip. Dar merită efortul.
În Revelația se spune că îngerii sunt implicați în
această lucrare de predicare. Având în vedere că românii sunt greu de găsit, ne
bazăm mult pe ajutorul îngerilor. Și le simțim frecvent ajutorul. Într-o zi,
Monica și o soră pe nume Joly au mers cu mașina într-o localitate numită Capo
Blanco, la o adresă unde gasisem o familie de români. Când au ajuns acolo și au
sunat la ușă, nu a răspuns nimeni. La telefon la fel. Deși fixaseră clar întâlnirea
cu o zi înainte. Așa ca au vrut sa plece. Însă mașina nu voia să pornească
nicicum, chiar dacă până atunci a mers perfect. Nu au avut de ales, așa că
ne-au sunat pe noi baieții, adică eu și Tomas, soțul lui Joly. Noi eram la mare
departare de ele, cu altă mașină. Așa că ne-a luat cam o ora până sa ajungem acolo.
Între timp în Capo Blanco se petrece ceva. În timp ce așteptau, Monica se decide
să mai sune o dată la interfon. Răspunde adolescenta cu pricina și spune că e acasă, dar adormise și
nu le-a auzit. În concluzie au intrat și inițiat un studiu biblic. Dar până am
ajuns noi, a sosit acasă tatăl, pe nume Tănase. El ... la fel de simpatic și de
receptiv. Am programat o vizită peste 4 zile. Ne așteptau toată familia, părinții
și fiica, iar acum sunt deja câteva luni
de când studiază toți cu regularitate în fiecare săptămană. Ba mai mult,
participă și la întruniri. Apreciază atât de mult ce învață că în fiecare
săptămână ne așteaptă cu mâncare ca de sărbătoare. Și trebuie să mărturisim că
nu ne displace.
Ne place să credem că îngerii au intervenit la mașina lui
Joly și așa am avut ocazia să întâlnim această familie frumoasă. Dacă mașina ar
fi pornit, poate nu i-am mai fi întâlnit.
Dar Satan nu doarme și după aproape 2 luni, când au
întrebat un preot de pe insulă dacă Iehova e numele lui Dumnezeu, acesta le-a
spus că nu, ci e inventat de martori. A spus că Satan i-a trimis pe martori la
ei și să nu mai studieze. Au fost într-adevăr foarte tulburați. Ne-am rugat de
multe ori pentru ei și interesant cum a răspuns Iehova și și-a sfințit numele.
Ceva mai târziu, îl contactează pe preotul din satul lor din România pe internet,
întrebându-l care e numele lui Dumnezeu. Au fost mirate de data aceasta să afle
că e Iehova. Așa că l-au mai întrebat: “ Și nouă
de ce nu ne-ați spus niciodată la biserică?”. La
această întrebare nu au mai primit răspuns.
Oricum, adevărul a ieșit la iveală. Iar acum progresează și vin la întruniri cu
regularitate. Mama s-a lăsat deja de fumat, au recunoscut că au mai multă pace
și liniște și apreciază foarte mult atmosfera iubitoare de la întruniri.
Aici pe
insulă am ajuns să iubim mult mai mult numele lui Iehova. Interesant cum mulți
clerici îl cunosc, dar îl ascund. În orice caz nu se mândresc cu el, ci chiar
le e rușine cu el. Însă ce frumos e versetul din Evrei 6:10 – “… Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea
voastră şi iubirea pe care aţi
arătat-o pentru numele său”. Într-adevăr, ce important e nu doar să-l
cunoaștem, dar și să-l iubim și să ne mândrim cu el.
Martore
a lui Iehova din Rusia. Le-am întâlnit pe plajă, erau la plimbare. După ținuta
decentă și bucuria de pe fețele lor am știut imediat că sunt surorile noastre,
spre mirarea lor când le-am abordat: ¨´Testigos de Jehova?´ La fel am întâlnit
surori din Estonia, familii din Austria,
Suedia, Italia etc. Suntem o familie internațională minunată.
Niște turiști frați polonezi care ne-au prins în flagrant când predicam la un castelar.
O altă familie cu copii ce studiază și vin la întruniri.
Tatăl lucrează la o fermă de banane. Studiem cu ei sub
un palmier. Copii știu deja versete
biblice pe de rost, iar tatăl îi pregătește din cartea mea cu relatări biblice,
căte 4 lecții pe săptămână. Chiar se pregătesc pentru turn și răspund.
Iulia, mascota familiei :))
Copii au făcut unele desene cu paradisul despre care au învățat. Monica în timp ce-i învață versete biblice pe copii. Deja știu împreună 25 de versete.
A doua mea caracatiță, prinsă de mine de data asta.
La un grătar sus pe Teide cu unii frați și persoane care studiază.
In timp ce studiam la castele, ne-au reperat unele pioniere poloneze care au venit pe insulă de peste un an. Ne-au invitat la o mâncare specifică în Polonia. Se cheamă GOUOMBKI ( scris fonetic, pentru că nu dețin caracterele folosite de ei ). Sunt un fel de sarmale de-ale noastre, dar cu un gust diferit. Foarte bune totuși.
Alături de pionierele poloneze și de alți frați.
Aici pe insulă sunt mulți polonezi. Iar ele au fost trimise de filială să ajute.
Cu unii din bătrânii de congregație din Taco, impărtășind niște ´´salchicha de metros´´ ( carnați la metru ). Se aduc pe niște platouri și toți dau năvală pe ei.
Gustând niște lazania acasă la Augustin, un frate italian căsătorit cu o soră venezueleancă.
Întrunirea cu bătrânii și pionierii regulari din congregația Taco.
.
După întrunire a urmat o fiestă cu mâncare canariotă.
Marcos, unul dintre bătrânii de congregație servea costilla cu mojo
Toți bătrânii de congregație la apel :))
Ne place să pionierim, dar să mai și drumețim.
...drumețiile cu bicicleta.
Avem o faleză cam de 12-15 km,
pe malul oceanului, perfectă pentru
așa ceva.
... dar și mersul pe jos ... face piciorul frumos :))
Flori de aloe. Foarte frecvente aici pe insulă.
Guayabo- un fruct exotic cu un miros si gust specific, combinație de pară si numai știu ce, dar este grozav.
Papaya. Am mancat aici tone. Contine papaina si betacaroten.
Chayota- un fel de cartof dulce dar mai apos
Iar asta nu mai stiu ce e :(
Peisaje
Cactuși de Tenerife:
O altă fiestă :
Copii congregatiei Taco si vocile lor...
Cu Miguel si Lorena
