Insulele Canare ( partea a III-a )

Parque Nacional de Las Canadas Del Teide

După două săptămâni petrecute în partea sudică, unde e mai cald și arid, trecem creasta muntoasă de animal preistoric ce împarte median insula. Avem impresia că am pășit pe alt continent. În nord, adică la doar câțiva km distanță, stau îngrămădiți parcă toți norii și ploaia care ne-au evitat până acum.

Aș numi Tenerife insula celor trei “M” – Mare, Munte, Marte. Deși este relativ mică, putând fi străbătută într-o oră de la un capăt la celălalt, am descoperit aici trei microclimate complet diferite. Ocean de jur împrejur, cu palmieri și nisip, iar la o altitudine mai mare păduri de conifere ( ceva pini cam ciufuliți dar totuși maiestuoși). Dar de ce Marte? În centru, la o altitudine de peste 2000 m se află parcul național Las Canadas Del Teide, cu vârful său dominant ajungând la 3718 m. Aici peisajul este de-a dreptul marțian: steril și roșiatic, dar spectaculos. Vârful ( Pico del Teide ) este de fapt un vulcan ce pare un uriaș adormit, dar care se trezește cam o dată la o sută de ani. Cum timpul se somn a expirat, suntem puțin îngrijorați.

MARE

MUNTE

MARTE

Trecând însă prin peisajul marțian, ne trec prin minte eforturile oamenilor de a găsi viață pe alte planete. Dacă și în unele locuri de pe Pământ ( planeta cea mai favorizată din punctul de vedere al mărimii și poziției ei în galaxie și în sistemul nostru solar ) găsim zone unde viața abia că supraviețuiește, atunci cu cât mai greu pe o planetă unde tot peisajul este așa, ba chiar mult mai ostil.

Experiența pe această insulă ne-a făcut să apreciem mai mult miracolul vieții și creația în sine. Cu siguranță planeta noastră e un juvaier extraordinar în spațiu, o locuință minunată, concepută și pregătită pentru noi de iubitorul nostru Părinte, Iehova Dumnezeu!